Employment
Romania: Negotiation of the Collective Bargaining Agreement at Company Level

→ Amalia Surugiu
Legal provisions no longer establish the employers’ obligation to initiate yearly collective negotiations. Labour authorities seem to have a different interpretation of these provisions.
In recent months, the Romanian labour authorities started performing controls on employers in an effort to enforce the laws on negotiation of collective bargaining agreements at company level. Due to this, several questions on collective negotiation at company level were raised, as the legal provisions in this respect are not clear enough.
What does collective negotiation mean?
Collective negotiation means the negotiation between the employer or employers’ organisation and the trade union or employees’ representatives, as the case may be, aiming to regulate work relationships between the two parties, as well as any other matters of common interests. In most cases, collective negotiation within companies aims to conclude a collective bargaining agreement at that level.
Who has the obligation to initiate collective negotiations?
Starting with 2011, collective negotiation is mandatory only at company level for companies having more than 21 employees (Law no. 62⁄2011 on social dialogue; SDL).
As a rule, initiating negotiations belongs to the employer or employers’ organisation. In their turn, the trade union or employees’ representatives may also request negotiations, in which case the employer must start the negotiation within 10 calendar days from the date it received the request.
When should collective negotiations begin? What is the duration?
If there is a collective bargaining agreement at company level, the employer must start collective negotiations at least 45 days before it expires.
SDL does refer to the date when collective negotiations should start if there is no collective bargaining agreement at company level. The former regulation, Law no. 130⁄1996 on collective bargaining agreements (repealed), provided that collective negotiations must be performed every year, but this provision was not taken over by the SDL. So it is not certain whether, without a specific term indicated by the law within which the employer can fulfil his obligation to initiate collective negotiations, the authorities can apply sanctions.
The duration of negotiations is limited to 60 calendar days, unless the parties agree to prolong the term. Although SDL does not provide the date from which the above term will be calculated, we believe that it must be calculated from the date of the first negotiation meeting.
What sanctions can the labour inspectors apply if the employer does not observe the negotiation obligation?
SDL requires only that collective negotiations begin but does not require that they be concluded. Accordingly, SDL does not sanction the parties if, within the 60-calendar-day term or the term established by the parties, the parties did not come to an agreement and decided not to conclude a collective bargaining agreement.
So the negotiation could be finalised in two ways: (i) the parties concluding a collective bargaining agreement at company level or (ii) the parties not concluding a collective bargaining agreement. In the first situation, when the parties agree on concluding the agreement and its clauses, the agreement must be concluded in writing and submitted for registration with the competent territorial labour inspectorate. The collective bargaining agreement applies from the date of registration with the territorial labour inspectorate or from a later date that the parties agree.
What happens if the employer did not perform the collective negotiation procedure and the labour inspectors carry out controls of them? Can the labour inspectors sanction the employer if it does not prove that it started the collective negotiation procedure?
Considering how SDL is drafted, no express sanction seems to be established if the employer did not start collective negotiations. On the other hand, SDL fines the employer’s refusal to commence negotiation of a collective bargaining agreement. We believe the provision applies only in those cases when employees (through trade union or employees’ representatives) request the employer to commence collective negotiations and there is no response to the request within the legal term.
It may also be possible that, in case of an inspection, the labour inspectors request the employer to start collective negotiations within a given term. Failure to fulfil all obligations imposed by the labour inspectors within the set term would be considered a misdemeanour sanctioned with a fine.
Only the commencement of collective negotiations at company level is required, and only in companies with more than 21 employees.
România: Negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate

→ Amalia Surugiu
Prevederile legale actuale nu mai stabilesc obligația de a iniția negocieri colective anuale în sarcina angajatorilor. Autoritățile par să aibă o interpretare diferită a acestor prevederi.
Pe parcursul ultimelor luni, autoritățile române din domeniul muncii au început să realizeze controale asupra angajatorilor în vederea implementării legii cu privire la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Drept urmare, au fost ridicate numeroase întrebări legate de negocierea colectivă la nivel de unitate, având în vedere că dispozițiile legale în acest domeniu nu sunt suficient de clare.
Ce reprezintă negocierea colectivă?
Negocierea colectivă reprezintă activitatea de negociere care se realizează între angajator sau organizația patronală, pe de o parte, și sindicat sau reprezentanții salariaților, pe de altă parte, după caz, în scopul reglementării relațiilor de muncă dintre cele două părți, precum și a altor aspecte de interes comun. În cele mai multe cazuri, negocierea colectivă desfășurată la nivelul societăților are ca obiectiv încheierea unui contract colectiv de muncă la acel nivel.
Cine are obligația negocierii colective?
Începând cu anul 2011, negocierea colectivă este obligatorie doar la nivel de unitate pentru angajatorii care au mai mult de 21 de salariaţi (Legea nr. 62⁄2011 privind dialogul social — LDS).
Ca regulă, inițiativa negocierii aparține angajatorului sau organizației patronale. La rândul lor, sindicatele sau reprezentanții salariaților pot, de asemenea, să solicite inițierea negocierilor, caz în care angajatorul are obligația să înceapă negocierile în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii solicitării în acest sens.
Când ar trebui inițiate negocierile colective? Care este durata acestor negocieri?
În cazul în care la nivelul unității există deja un contract colectiv de muncă, angajatorul este obligat să iniţieze negocierea colectivă cu cel puţin 45 de zile înainte de expirarea contractului respectiv.
În ceea ce priveşte situaţia în care nu există un contract colectiv de muncă la nivel de unitate, LDS nu face nicio precizare cu privire la momentul în care trebuie inițiată negocierea. Legea nr. 130⁄1996 privind contractul colectiv de muncă, în prezent abrogată, prevedea că negocierea colectivă are loc în fiecare an, dar această prevedere nu a fost preluată însă de LDS. Prin urmare, este discutabil dacă, în lipsa indicării unui termen înăuntrul căruia angajatorul să îşi poată îndeplini obligaţia de iniţiere a negocierilor colective, autorităţile vor putea aplica sancţiuni.
Durata negocierilor este limitată la 60 de zile calendaristice, cu excepția cazului în care părțile agreează asupra prelungirii acesteia. Chiar daca LDS nu precizează data de la care se calculează termenul de 60 de zile menționat mai sus, considerăm că acesta se calculează de la data la care are loc prima ședință de negociere.
Ce sancțiune ar putea aplica inspectorii de muncă în cazul în care angajatorul nu respectă obligația de negociere?
LDS reglementează în mod imperativ doar iniţierea negocierii colective, nu şi obligaţia încheierii unui contract colectiv de muncă. Astfel, LDS nu sancţionează părţile dacă, la împlinirea termenului de 60 de zile calendaristice (pentru desfășurarea negocierilor colective) sau a termenului stabilit de către părți, părţile au eşuat negocierile colective şi nu au decis încheierea unui contract colectiv de muncă.
Astfel, negocierea s‑ar putea finaliza în două moduri: (i) părțile să încheie un contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau (ii) părțile să nu încheie un contract colectiv de muncă la nivel de unitate. În prima situație, în cazul în care părțile aleg să încheie un contract colectiv de muncă și agreează asupra clauzelor contractuale, contractul trebuie încheiat în formă scrisă și ulterior înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă competent. Contractul colectiv de muncă este aplicabil de la data înregistrării sale la inspectoratul teritorial de muncă sau de la o dată ulterioară agreată de părți.
Ce se întâmplă însă în cazul în care angajatorul nu a demarat procedura negocierii colective și inspectorii de muncă vin în control? Pot aceștia să aplice vreo sancțiune angajatorului în cazul în care acesta nu face dovada că a inițiat negocierea colectivă?
Din modalitatea în care este redactată LDS, nu ar rezulta existența vreunei sancțiuni exprese în cazul în care angajatorul nu a inițiat negocierea colectivă. Pe de altă parte însă, LDS sancționează cu amendă refuzul angajatorului de a începe negocierea contractului colectiv de muncă. Considerăm că această prevedere ar fi aplicabilă doar în acele cazuri în care salariații (prin intermediul sindicatului sau a reprezentanților salariaților) au solicitat angajatorului să inițieze negocierea colectivă, iar acesta din urmă nu a răspuns solicitării în termenul prevăzut de lege.
Pe de altă parte, este de asemenea posibil ca, în cazul unui control, inspectorii de muncă să impună angajatorului ca, într-un anumit termen determinat, să inițieze negocierea colectivă. Neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială de către angajator a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta constituie contravenție și se poate sancționa cu amendă.